Hugo Chávez ùn hè più, è ancu l'impurtanza simbolica di u presidente venezuelanu chì superava a so persona fisica in a vita, chì furnisce un puntu di cundensazione attornu à quale e lotte populari s'uniscenu, inevitabbilmente cuntinuà à funziunà assai dopu a so morte. Ùn hè per nunda chì e parolle di u grande cantante folk rivoluzionariu Alí Primera sò nantu à a punta di parechje lingue:
Los que mueren por a vita
ùn pò micca llamarse morti
-
Quelli chì mori per a vita
ùn pò esse chjamatu mortu.
Un rivoluzionariu a piedi nudi
Hugo Chávez era un zitellu poviru di u paese, chì vi dice assai di ciò chì avete bisognu di sapè di ellu. Piedi nudi, capanna di fangu, scottatura perpetua di u sole, lezioni dure è una forte dosa di audacia da l'esperienze di ogni ghjornu in quella parte salvatica di e pianure venezuelane, opiaghja, chì sbattulanu bruscamente in e muntagne di l'Andes.
Mentre a pulitica era in terra sottu à i so pedi è in ogni so interazzione suciale, u primu cuntattu formale di Chávez cù a pulitica rivoluzionaria hè ghjuntu per mezu di u so fratellu maiò, Adán, un membru di l'antica urganizazione guerilla clandestina, u Partitu di a Rivuluzione Venezuelana (PRV). . Era u PRV chì ricusò intransigentemente di falà da e muntagne à a fini di l'anni 1960, quandu u Partitu Cumunista Venezuelanu hà decisu di rinunzià da a lotta armata, è era u PRV più di qualsiasi altra urganizazione chì hà resistutu à l'ortodossia marxista scavando venezuelana è latinoamericana. tradizioni rivoluzionarie sottu u paraplu di "Bolivarianism".
Attraversu Adán, Chávez u più ghjovanu hè stata impregnata di l'eredità di sta lotta di guerrilla venezuelana è di e so aspirazioni, un contrapesu necessariu è portentoso à a duttrina ufficiale ch'ellu hà da amparà in l'accademia militare. Ma ancu cum'è suldatu, Chávez era sempre irreverente à u core, è ùn era pocu prima ch'ellu avia cuminciatu à urganizà cù altri ufficiali radicali. U so raggruppamentu cuspiratoriu eventualmente esse chjamatu MBR-200, u Movimentu Rivuluzionariu Bolivarianu, è ùn era micca un affari puramente militare, chì evuluva in cuntattu strettu cù guerriglieri cumunisti rivoluzionari da u PRV è in altrò.
U Vechju Venezuela
U vechju Venezuela ùn hè più. U venezuelanu ancien régime era unu di l'armunia auto-prufessu, è hà cultivatu stu mitu finu à a fine. Per i scientisti pulitichi, questu hè traduttu cum'è "eccezziunalismu venezuelanu": in un mare di disordine è di dittatura, solu era relativamente stabile è "demucraticu". Ma questu era una armunia premiata nantu à l'invisibilità di a maiuranza, è una stabilità artighjanata per l'incorporazione è a neutralizazione di tutti i movimenti di l'uppusizione. Quelli chì ricusanu di cuncede sò stati assassinati o imprigiunati in i gulags di sta demucrazia "eccezziunale".
Quandu Hugo Chávez hà pruvatu per a prima volta à rinvià u guvernu venezuelanu di Carlos Andrés Pérez in u 1992, attaccò una demucrazia solu in nome. Dicenni di regnu di dui partiti avianu creatu un sistema chì ùn rispondeva micca à i bisogni di a vasta majuranza, è cum'è a crisa ecunomica s'insinua durante a "decada persa" di l'anni 1980, i poveri si vultò à a ribellione è u guvernu à a ripressione bruta. In solu u più spettaculare di parechji mumenti di resistenza, a settimana longa Ribellione di u 1989 cunnisciuta cum'è Caracazo, in qualchì locu trà 300 è 3,000 XNUMX sò stati massacrati cum'è Pérez hà urdinatu à l'armata di "ristabilisce l'ordine" in i poveri. quartieri chì circundanu Caracas è altre cità venezuelane.
Hè sta rivolta più chè qualsiasi altra, è a ripressione chì hà scatenatu, chì hà purtatu, nò furzatu, Chávez è altri per pruvà un colpu cù u sustegnu di i muvimenti rivoluzionarii di basa, è era questu colpu più di qualsiasi altru avvenimentu chì hà purtatu à a so eventuale elezzione in u 1998.Infine qualcunu avia pigliatu una pusizione, è quandu Chávez hà prumessu à a televisione naziunale chì i conspiratori avianu solu fallutu ".ora, per avà ", era prumessu in modu efficace, cum'è Fidel Castro quasi 40 anni prima, chì a storia l'assolveria.
A Nova Venezuela
In parechji maneri, hà. Sottu u sguardu di Chávez, Venezuela hè diventata più uguale, u paese più egualitariu in l'America Latina in fattu, secondu u coefficient Gini se distribuzione di l'ingudu. A miseria hè stata ridutta significativamente, et l'extrême pauvreté a presque disparu. L'analfabetismo hè statu eliminatu è l'educazione hè liberamente accessibile, attraversu u livellu universitariu, ancu à i venezuelani più poveri. L'assistenza sanitaria hè gratuita è universale. Malgradu a lingua catastròfica di l'uppusizione venezuelana è di a stampa straniera, l'ecunumia hè forte, è hà affrontatu a crisa ecunomica glubale megliu cà a maiò parte (in particulare, i Stati Uniti).
Più impurtante chè sta migliione in u benessiri suciale di a maiurità venezuelana, però, sò i pulitiche trasfurmazioni chì u statu è u populu venezuelanu hà subitu, trasfurmazioni chì fermanu luntanu da esse cumpletu. Il ne s’agissait pas d’un gouvernement purement populiste qui cherchait à acquérir des votes grâce à des dispenses, mais un gouvernement radicalement démocratique qui cherchait, souvent malgré ses propres tendances autocratiques, à habiliter le peuple à intervenir de bas en tant que véritables « protagonistes » de l’histoire. Per mezu di cunsiglii cumunali, cooperative, cumuna è milizie populari, u guvernu venezuelanu hà rinfurzatu radicalmente i radicali radicali, ancu s'ellu ùn hè micca senza resistenza da i so burocrati.
Ma questi rializazioni ùn appartenenu micca solu à Chávez, è in fattu, ùn appartenenu micca à Chávez in tuttu. Longu prima di Chávez, ci sò stati i muvimenti rivoluzionarii chì anu pruvatu, fiascatu è pruvatu megliu, generendu l'esperienze, l'urganisazione è e prospettive chì eventualmente spinghjenu Chávez à u timone di un statu infidu. Qualchese celebrazione di Chávez chì u prisenta cum'è un salvatore hè un insultu à a ghjente ch'ellu tenia in una stima cusì alta, è chì hà seguitu l'ordine.
À l'inverse, certi disgraziati di manca l'accunsentanu ch'ellu ùn era micca abbastanza rivuluziunariu, ùn si move micca abbastanza prestu versu u sucialismu : a rivoluzione deve esse tutta à una volta o micca. L'altri, quì pigliendu una pagina da i liberali, l'attaccanu per esse autoritariu, autocraticu è antidemucraticu. Ma tuttu questu manca u puntu più fundamentale: chì a rivoluzione venezuelana ùn hè micca Chávez. Se ùn avemu micca capitu perchè parechji milioni di venezuelani sò in luttu oghje, allora avemu abbandunà volontariamente ogni sforzu seriu per capisce ciò chì succede in Venezuela.
Un Democraticu Combattivu
Ancu cum'è presidente, a parsona rurale di Chávez hà sempre riesciutu à sfondà u vernice educatu di a dirigenza pulitica: cum'è quandu ellu spessu s'intruduceva spontaneamente. pianu pianu cantu, parlà in parabole di paese èdetti, o attaccà brutalmente l'avversari è l'alleati in a televisione in diretta. Ancu un legatu di a campagna era u so autoritarismu demucraticu paradossale : profondamente rispettu di u populu è fervente egualitarismu, ùn hà micca accettatu micca per una risposta quandu si trattava di rivoluzionari u paese. Mentre Chávez avia longu sunniatu di diventà un lanciatore di a liga maiò, u so soprannomu di zitiddina, frusta, u frusta, hà descrittu u so accostu à a pulitica almenu cum'è discrittu u so fastball.
Ma sta cuntradizzione ùn era micca u so propiu: a demucrazia diretta è a demucrazia rapprisentativa sò raramente l'alliati simpatichi chì i so nomi puderanu suggerisce, è unu di i paradossi apparenti di a Rivuluzione Bolivariana hè chì hà pigliatu una spinta ferma. da sopra per spiegà a strada per a participazione radicali demucratica da quì sottu. Hè ciò chì i critichi di Chávez è a Rivuluzione Bolivariana volenu dì quandu suggerenu ch'ellu hà sguassatu à i "checks and balances" demucratici, senza nutà chì tali limitazioni istituzionali, per esse ghjustificate, sò spessu luntanu da esse demucratiche.
In u risultatu, i dui lati parranu di parlà lingue completamente diverse: per quellu, chì pare chì include u Cungressu Republicanu Ed Royce, offre un rapidu "buon riddance" à Chávez, u capu era un dittatore autoritariu. Tali rivendicazioni venenu cum'è una sorpresa per i Chavistas, però, chì l'anu elettu parechje volte, scegliendu ripetutamente a strada di un prucessu rivoluzionariu sempre più radicali, è chì sò prestu à signalà a cuntradizioni trà a so vuluntà demucratica è i limiti di u mandatu. Parechji venezuelani poveri, ancu, sò stati sorpresi da l'indignazione chì seguitanu quandu Chávez hà riferitu à George W. Bush cum'è "u diavulu" o cum'è "un sumere". I poveri raramente capiscenu u rolu di l'educazione in a pulitica, vedendu invece in modu intuitivu ma currettamente cum'è u regnu di l'opposizioni putenti, di u propiu di Bush "si cun noi o site contru à noi".
A natura manicheana di a pulitica venezuelana in l'ultimi anni hè stata innegabile, ma sariamu bè cunsigliatu di ricunnosce, cù Frantz Fanon, chì sta divisione trà noi è elli, Chavistas è escualidos(o più recentemente, majunches), era più un riflessu di una realità strutturale chè a culpa di Chávez o di a Rivuluzione. Mentre i venezuelani d'elite cuminciaru à piantà a sparizione di "l'armunia" venezuelana, ciò chì veramente vulianu dì era chì, di colpu, venezuelani poveri è scuri sò apparsu, avianu fattu a so prisenza, è avianu ancu assumatu u mantellu di u guvernu. cum'è un mecanismu per pressu e so dumande.
Chávez hà certamente corteggiatu u manicheanismu per mubilizà u populu in a lotta, ma questu manicheanismu hè ancu ghjuntu à ellu, per ragioni fenotipiche è politiche: pelle scura, cù u nasu largu è l'arechje grandi ".cù a so stessa maghjina, Chávez hà scuzzulatu l'armunia di l'armunia suciale... A so maghjina sconvolge e donne ricche di Cuarimare. Chávez è i so sustenituri sò longu razziali in termini chì pareranu scandalosi in ogni locu: scimmia, blackie, scum, horde, rabble. U razzisimu apertu hà esplutatu durante u colpu di u 2002 chì hà scunfittu Chávez per menu di dui ghjorni, u furzendu in parechji modi à ricunnosce publicamente in un paese chì avia spessu celebratu. miscegenation è insistia chì ùn ci era micca razzisimu in Venezuela. In fine, stu manicheanismu hè diventatu u mutore più impurtante per guidà u prucessu rivoluzionariu in avanti, unificà u populu contr'à un nemicu cumunu è appruntendu à a lotta avanti.
Aviu avutu à scuntrà à Hugo Chávez, ma hà annullatu à l'ultimu minutu. A so imprevisibilità derivava da una cumminazione di prublemi di sicurezza è un desideriu irrepressible di fà tuttu ellu stessu. U più vicinu ch'e aghju mai avutu era à circa 10 metri di distanza, inondatu da un torrente di Chavistas in camicia rossa in l'Avenida Bolívar in u 2007, mentre l'ormai defuntu presidente passava in cima à un camion. Mentre passava, aghju allungatu è aghju fattu u mo gestu chavista preferitu: batte a palma cù u pugnu per simbulizà u pumu brutale di l'uppusizione. Cum'è s'ellu cunfirmava a centralità di u cummattimentu in una Rivuluzione chì li sopravvive, mi guardò è fece u listessu.
A Rivuluzione ùn serà micca invertita
Chì succede dopu ? In 30 ghjorni, ci saranu elizzioni, in quale u successore di Chávez, sceltu à manu, Nicólas Maduro, guasgi certamente prevalerà contr'à una oppusizione chì pare chì solu si riunite per u scopu di scomparsa. Ma u futuru à longu andà resta micca scrittu. Mentre nunda ùn hè inevitabbile, però, un gran numaru di venezuelani poveri è radicalizzati vi diceranu chì ùn piglianu micca. ni un paso atras, un solu passu in daretu, è chì à u cuntrariu, micca vultà, ùn turnaranu micca. È volenu dì.
Questa hè una assicurazione rivoluzionaria chì ùn hà mai dipende solu da a figura di Chávez. Cum'è scrivu in l'intruduzioni à u mo libru chì veneAvemu criatu Chávez:
"A Rivuluzione Bolivariana ùn hè micca di Hugo Chávez. Ùn hè micca u centru, nè a forza motrice, nè u geniu rivoluzionariu individuale nantu à quale u prucessu in tuttu s'appoghja o in quale trova una ispirazione quasi divina. Per parafrasà u grande teoricu è storicu di Trinidadia C.L.R. James: Chávez, cum'è u rivoluzionariu haitianu Toussaint L'Ouverture, "ùn hà micca fattu a rivoluzione". Hè stata a rivoluzione chì hà fattu 'Chávez. O, cum'è un urganizatore venezuelanu m'hà dettu, "Chávez ùn hà micca creatu i muvimenti, avemu creatu ellu".
In u 1959, Frantz Fanon dichjarò a Rivuluzione Algeriana irreversibile, malgradu u fattu chì u paese ùn hà micca ottene l'indipendenza formale per altri trè anni. Studiendu attentamente a trasfurmazioni di a cultura algeriana durante u cursu di a lotta è a creazione di ciò chì ellu chjamava "una nova umanità", Fanon era sicuru chì un puntu di micca ritornu era statu ghjuntu, scrivendu chì:
"Un esercitu pò in ogni mumentu ricunquistà u terrenu persu, ma cumu pò u cumplessu d'inferiorità, a paura è a disperazione di u passatu esse reimplantate in a cuscenza di u populu?"
In a rivuluzione, ùn ci hè micca garanzie, è ùn si dice micca chì a dialettica storica ùn pò esse ripiegata nantu à sè stessu, battuta è sanguinosa. U puntu hè solu chì per e forze di reazione per fà cusì ùn serà micca un compitu faciule. Tempu fà, u populu venezuelanu s'arrizzò, è hè difficiule, se micca impussibile, di dì à un populu nantu à i so pedi di vultà in ghjinochji.
George Ciccariello-Maher, insegna teoria pulitica in Drexel University in Filadelfia. Hè l'autore di Avemu Criatu Chávez: Una Storia Populare di a Rivuluzione Venezuelana (Duke University Press, maghju 2013), è pò esse ghjuntu à gjcm(at)drexel.edu.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate