"Un presidente dignitosu, u duttore Alvaro Uribe Velez, hè statu elettu di manera conclusiva è cunsciente in u primu turnu, da è per una Patria chì vole fà si pacifica è cresce in sulidarità". - Salvatore Mancuso, cumandante di l'Autodefensas Unidas de Colombia, u 26 di maghju di u 2002
L'approvazione di i paramilitari colombiani puderia avè datu u novu presidente colombianu, Alvaro Uribe Velez, ragiuni di preoccupassi di a so reputazione pulitica. Data u record assassinu di i paramilitarii, chì anu fattu numerosi assassinii stu mese stessu. On aurait pu s'attendre à ce qu'Uribe déclare qu'il ne voulait rien avoir à voir avec les AUC, qu'ils n'étaient pas de ses amis, et que leur soutien à lui était un geste honteux qu'il leur ferait regretter en les traduisant en justice et en démantelant leur organisation. .
In u so discorsu d'accettazione, u presidente elettu Alvaro Uribe Velez ùn hà micca dettu nunda.
Oh, ci sò stati numerosi platitudes nantu à i diritti umani. Ci hè statu un mumentu toccante quandu ellu ricunnosce a so mamma in u celu è u so babbu, uccisu da e FARC (ma micca tutte e mamme è i babbi chì u so viaghju in u celu hè statu acceleratu da l'AUC). Ci era ancu un mumentu quandu hà dettu chì i unionisti anu da cessà di esse assassinati. Ma una rinuncia decisiva à l'AUC ? Innò.
Questu hè chì Uribe è i paras sò luntanu da i nemici. U paramilitarismu face parte di u "Model Uribe" chì i Colombiani ponu aspittà per i prossimi quattru anni. U "Mudellu Uribe" hè in realtà solu una versione più aggressiva di ciò chì a Colombia hà patitu, di listessa manera chì u terrurismu di Bush hè solu una versione più aggressiva di u terrurismu chì i Stati Uniti anu storicamente scatenatu in u mondu. Per a maiò parte, u cuntestu ùn hè micca cambiatu: e cose sò solu un pocu peghju. Questu significa chì u muvimentu per a pace è a ghjustizia in Colombia hà sempre u listessu travagliu: avemu solu un pocu di più travagli in avanti.
Ciò chì ùn hè micca cambiatu
U pianu per a recolonizazione di l'Americhe, cumpresa a Colombia, ùn hè micca cambiatu cù l'elezzione di Uribe. U pianu per a Colombia hè sempre unu di "sviluppu acceleratu": megaprughjetti nantu à una campagna soprattuttu sviutata da quale sò estratti l'oliu, u legnu, l'acqua è i culturi di cash ; spiagge viotate cù cumunità rimpiazzate da grandi alberghi; grandi cità induve una forza di travagliu disciplinata, disperata, dispowered travaglia per i salarii di fame, senza prutezzione o servizii.
L'ostaculu principalu di sta visione persiste ancu ancu in l'urganisazioni è e cumunità chì anu e so idee nantu à u paese : un paese multietnicu, multiculturale chì rispettu l'autonomia territuriale di e cumunità afrocolombiana, indigene è campagnola ; un'ecunumia di sulidarità chì rispettu i diritti, a dignità è a necessità di un salariu vitale di i travagliadori ; una riforma agraria chì porta a sicurità alimentaria è a gestione sensata è ecologica di e risorse tremende di u paese.
Per l'elite per rializà u so pianu, anu da distrughje e visioni è speranze di u populu. A strategia per fà cusì hè familiar à quelli chì seguitanu a pulitica di Colombia: guerri, è assai di elli. A guerra di droga per fumigà i agricultori fora di e so terre; a guerra brutta per tumbà unionisti, attivisti di a pace, attivisti di e donne è dirigenti rurali; a guerra contr'à u terrore, per purtà l'aiutu di i Stati Uniti più direttamente in u ritrattu; a guerra ecunomica, cù l'aghjustamenti strutturali di l'IMF, a privatizazione, chì guida a ghjente in disoccupazione è disperazione; a guerra di i bugie chì rende u populu invisibili è presenta una stampa di un guvernu arrufatu chì face u narco-terrurisimu è a guerriglia. Tutte isse guerre eranu prima di l'elezzione di Uribe u 26 di maghju, è sò sempre avà.
Ciò chì hà cambiatu
Ciò chì si pò aspittà sottu Uribe hè una intensificazione di a strategia. I contorni di u "Model Uribe" ponu esse guessed da u so record finu à a so elezzione. Numerosi articuli nantu à ZNet descrizanu a carriera fascinante di Uribe (Da Al Giordano, da Sean Donahue, è da Lazala/Ferrer). Avemu bisognu solu di toccu uni pochi di elementi chjave quì:
Creazione di disperazione è disempowerment: Cum'è un parlamentariu, Uribe hà presentatu a Legge 50, chì smantella e lege di u travagliu è prutegge i diritti di i travagliadori ; è a Legge 100, chì hà privatizatu a Seguretat Soziale cum'è Bush hà sognu di fà in i Stati Uniti. Questu hè una parte di a famosa "corsa à u fondu", è a cosa di una corsa à u fondu hè chì cum'è e gare in Colombia, tutti anu da curriri per ghjunghje - cumpresi i travagliadori da u Brasile à l'America di u Nordu.
A prumuzione di u paramilitarismu è a viulenza: Cum'è guvernatore di Antioquia trà u 1995 è u 1997, Uribe hà prumuvutu u "CONVIVIR", un tentativu di legalizà u paramilitarismu. I sindicati sò stati minati à l'epica: In u 1996 198 unionisti sò stati ammazzati in Antioquia. In u 1997 210 sò stati ammazzati. À a fine di u so mandatu, hà dichjaratu Uraba, una volta una zona di grande militanza di u travagliu da i travagliadori di banane, "pacificata". A "pacificazione" era stata vinta da l'assassiniu di 3500 più di 3 anni. En 1999, il a déclaré son soutien aux généraux Rito Alejo del Rio et Fernando Milan, qui avaient été suspendus pour leurs liens avec les paramilitaires. A so campagna elettorale era basatu annantu à u "fallimentu di e negoziazioni" trà Pastrana è FARC. (Qui, in parentesi, vale à dì chì ùn ci era micca veramente negoziazioni trà Pastrana è FARC. I dui partiti eranu in competizione per fà atrocità contr'à e persone innocenti in tuttu u prucessu di "negoziazione", è mentri u guvernu hà certamente vintu u cuncorsu, e FARC hà datu. elli una corsa per i so soldi, Uribe pò ringrazià e FARC per a so elezzione cum'è qualcunu altru.) E so prumesse includenu una linea dura contr'à a guerriglia, un milione di colombiani armati è una intervenzione esterna.
Ricunniscenza di i Paramilitari cum'è Partenarii di Negoziazione: L'ultime da Uribe hè a so pruposta di purtà i paramilitari à a tavula di negoziazione. Questu hè qualcosa chì questi autori anu temutu è preditu (vede u nostru "A Guerra Prevista") per qualchì tempu. U prucessu hè u seguitu: prima, applicà a duttrina di Bush di "senza negoziazioni cù i terroristi" à i guerriglieri, aghjunghjendu i paramilitarii cum'è un pensamentu dopu à a lista terrorista. In seguitu, cuncede à riluttante chì e negoziazioni puderanu esse necessariu per purtà a pace. Applicà stu principiu chì i negoziati sò necessarii selettivamente, perchè i paramilitarii diventanu "terroristi chì deve esse negoziatu cù" è a guerriglia "terroristi chì deve esse annihilati". Otto Reich, chì hà un bellu curriculum vitae propiu (vede Turnipseed "Reich Reich" http://www.zmag.org/content/LatinAmerica/Turnipseedlam.cfm) appruva stu pianu. Trà a porta à a tavula è u fattu chì più di u 30% di i legislaturi sò avà ligati à i paramilitarii, vale a pena ripetiri e parolle di Arundhati Roy nantu à l'India: "È ùn ci sarà micca sempre una carniceria spettaculare per rapportà. U fascismu hè ancu di l'infiltrazione lenta è constante di tutti i strumenti di u putere di u Statu. Questu hè ancu parte di u mudellu Uribe.
Facendu piacevule cù i narcotraficanti: In l'uffiziu di u sindaco di Medellin in u 1982, Uribe è u so babbu sò stati assuciati publicamente cù u Clan Ochoa di u cartellu di Medellin. En 1989, il s'opposa à l'extradition des narcotrafiquants.
In tuttu, ciò chì pudemu aspittà da Uribe hè più di u listessu - solu peghju.
A faire
Ciò chì i muvimenti suciali colombiani pruvaranu di fà sottu à Uribe hè ciò chì anu pruvatu à fà finu à avà: sopravvive à a campagna di sterminiu contru à elli. A cosa più impurtante chì u muvimentu di sulidarità pò fà hè di aiutà in questu compitu, fendu più di tutte e cose chì avemu fattu - espunendu e bugie, travagliendu contr'à l'ALCA, contr'à u nexus FMI / BM / OMC, contr'à l'intervenzione militare di i Stati Uniti. , andendu in Colombia per accumpagnà a ghjente è i prucessi, seguitu a situazione è risponde à e campagne di scrittura di lettere è appelli, custruiscenu è andendu à manifestazioni di massa, pressendu per una suluzione negoziata à u cunflittu armatu.
À longu andà, hè a creazione di u muvimentu in l'America di u Nordu chì metterà u frenu à u mudellu Uribe, postu chì u mudellu Uribe ùn hè micca veramente l'invenzione di Uribe, ma l'invenzione di l'elite nordamericane. U compitu in u cortu tempu hè di assicurà chì ci hè una longa durata. In altri palori, per ottene i muvimenti in Colombia l'accumpagnamentu, i risorse è a prutezzione di sulidarità chì anu bisognu à sopravvive mentre custruemu i nostri muvimenti quì.
Hè impurtante di ricurdà chì mentre Uribe hà ricevutu 53% di i voti, cù l'uppusizione più vicina à 31.7% è l'opposizione genuina, sinistra di Lucho Garzon à 5.82%, u veru vincitore di l'elezzione colombiana era l'astensione. Uribe hà ricevutu 5.8 milioni di voti da un elettu di 24.2 milioni di persone. Per citarà Luis Guillermo Perez Casas, "ùn ci era micca un plebescite per a guerra in Colombia, nè per una suluzione militarista à u cunflittu armatu. Meno di 6 milioni di voti nantu à 44 milioni di colombiani ùn ponu micca capitu cum'è a vuluntà di u populu. Ddi pirsuni ùn ponu piantà a so lotta, nè quelli chì sò sulidarità cun elli.
Justin Podur ([email prutettu]) è Manuel Rozental ([email prutettu]) sò membri di a Campagna di Solidarietà Canada-Colombia (http://tao.ca/~ccsc)
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate