"Un esercitu di u populu".
Chì qualcosa interessante è inusual hè accadutu in Venezuela per a prima volta m'hà colpitu quandu, in risposta à un cumentu sarcasticu annantu à una riunione anti-guerra di u Forum Sociale Mondiale di u 2006 in una basa di l'Air Force, un membru di l'audienza si alzò è, in u megliu modu pedagogicu, ci hà dettu à i stranieri: "Guardate, ciò chì avemu quì in Venezuela ùn hè micca un esercitu regulare ma un esercitu di u populu".
Venezuela hè sottumessu, se micca una rivoluzione, un prucessu di cambiamentu radicali, è l'armata hè ghjustu in u centru di questu. Cumu puderia esse accadutu, parechji scettichi dumandanu, quandu l'armata, soprattuttu in America Latina, hè di solitu un agentu di u statu quo? Altri, menu scettichi, si dumandanu: Venezuela hè l'eccezzioni, o hè l'onda di u futuru ?
Parechje spiegazioni sò state avanzate per u cumpurtamentu di l'armata di Venezuela. Edgardo Lander, un scienziatu puliticu venezuelanu rimarcatu, dice chì una ragione puderia esse chì paragunatu à l'altri armati latinoamericani, ci hè una proporzione assai più altu di "persone d'umili origini in u corpu di ufficiali venezuelani". i paesi, dice, "e classi superiori anu veramente guardatu una carriera militare cun disprezzu quì".
Richard Gott, una di l'autorità principali di a sinistra americana, aghjunghje un altru fattore, a mistura di l'ufficiali cù i civili in u sistema educativu di u paese. "A principiu di l'anni settanta, sottu à un prugramma di guvernu chjamatu u prugramma Andres Bello, l'ufficiali sò stati mandati à l'università in un numeru significativu, è quì si strofinavanu i codici cù altri studienti chì studianu, per dì, ecunumia o scienza pulitica".
Questa "immersione" in a vita civile hà avutu cunsequenze fatali. Unu, l'ufficiali sò stati esposti à l'idee prugressive in un tempu chì "a sinistra dominava l'università". Dui, hà risultatu in una integrazione più profonda di u corpu di l'uffiziali cù a sucità civile chì in a maiò parte di l'altri paesi in America Latina.
Probabilmente ancu criticu, dice Gott era chì, per una certa ragione, Venezuela pare avè mandatu assai menu ufficiali cà parechji altri paesi latinoamericani à a Scola di l'Americhe gestita da l'Armata di i Stati Uniti in Fort Benning, Georgia, chì hè u principale conductu di a contrainsurgenza. furmazione à e forze militari di l'emisferu occidentale.
Avà, sti cundizioni pò avè cuntribuitu à rende l'Armata venezuelana menu reazionaria chè l'altri in l'America Latina, ma ùn spieganu micca perchè saria unu di i puntelli di ciò chì hè oghje a trasfurmazioni suciali più radicali in l'emisferu. Gott, Lander, è altri specialisti di Venezuela cuncurrenu in una cosa: u rolu assolutamente centrale di Hugo Chavez.
U Fattore Chavez
Chavez hè parechje cose: una figura carismàtica, un grande oratore, un omu chì ghjoca a pulitica lucale, regiunale è glubale cun abilità è verve. Hè ancu un omu di l'esercitu, quellu chì venera l'armata cum'è l'istituzione chì, sottu Simon Bolivar, hà liberatu Venezuela è gran parte di l'America Latina da a Spagna, è chì hà agitu nantu à a credenza chì hè destinatu à ghjucà un rolu decisivu in A trasfurmazioni suciale di Venezuela.
Chavez, secondu u so propiu cuntu, s'unì à l'armata perchè seria un trampolinu per ellu per ghjucà à baseball prufessiunale. Ma qualunque sia e so motivazioni iniziali, hè ghjuntu in l'esercitu in un momentu di grande flussu istituziunale. L'esercitu in l'anni 1970 era impegnatu in operazioni di contra-guerrilla in u stessu tempu chì i so ufficiali eranu esposti à idee prugressive attraversu u prugramma Andres Bello à l'università è parechji eranu reclutati da gruppi di manca in gruppi di discussione clandestini.
Invece di diventà una stella di baseball, Chavez hè diventatu un lettore populari in a storia in u College di Guerra di Venezuela, mentre avanzava in a catena di cummandu. Quandu ùn hà micca realizatu i so funzioni ufficiali, era impegnatu à custruisce un gruppu clandestinu di ghjovani ufficiali idealisti, chì pensanu cusì, chjamatu "Movimentu Rivoluzionariu Bolivarianu". Accion Democratica è Copei - chì si alternanu in u putere, questi Giovani Turchi evolucionò da un circulu di studiu à una cuspirazione chì hà sbulicatu idee per un colpu chì, à a so vista, inaugurava un periodu di rinnuvamentu naziunale.
Cum'è Richard Gott scrive in u so libru autoritariu Hugo Chavez è a Rivuluzione Bolivariana, i preparativi di Chavez sò stati superati da u "Caracazo" di u 1989, un cataclismu suciale attivatu da un forte aumentu di i prezzi di u trasportu per via di a pressione di u Fondu Monetariu Internaziunale. Per circa trè ghjorni, millaie di poveri urbani da i ranchos o baraccoli nantu à i fianchi di a muntagna chì circundanu Caracas, scendinu nantu à u centru di a cità è i quartieri ricchi per saccheghjanu è rivolti in quella chì era una guerra di classi mal dissimulata. U Caracazo si brusgiava in a mente di parechji ghjovani ufficiali. Non solu li hà revelatu cumu a maiò parte di a pupulazione era diventata assai disincantata cù u sistema demucraticu liberale. Hà fattu ancu assai amaru ch'elli sò stati posti in a pusizioni di avè da dà l'ordine di sparà centinaie di poveri per difende stu sistema.
Quandu Chavez hè statu datu u cumandamentu di un regimentu di paracadute quasi trè anni dopu, ellu è i so co-conspiratori sentenu chì u mumentu era maturu per u so colpu longu pianificatu. U tentativu falliu, ma hà catapultatu Chavez à a fama à l'ochji di parechji venezuelani ... è à a notorietà à l'ochji di l'elite. Chavez hè apparsu nantu à a televisione naziunale per dumandà à e unità participanti di abbandunà e armi, è, secondu Gott, "un minutu di tempu d'aria, in un mumentu di disastru persunale, l'hà cunvertitu in qualcunu percepitu cum'è u salvatore potenziale di u paese. . " Chávez hà pigliatu a piena rispunsabilità per u fallimentu di u colpu, ma hà elettrificatu a nazione quandu hà dichjaratu chì "nuvelle pussibulità surgiranu di novu".
Chavez hè statu imprigiunatu, è quasi subitu dopu a so liberazione, hà cuminciatu à campà per a presidenza. Ciò ch'ellu ùn pudia ottene per un colpu, era avà decisu di perseguite per mezu custituziunale. Ùn hè più in l'armata, ma si mantene in cuntattu strettu cù i so cumpagni di ufficiali è cù l'omu di l'allista, trà i quali era assai pupulare. Quandu hà finalmente guadagnatu a presidenza per un grande margine in u 1998, ùn era micca surprisante ch'ellu hà reclutatu ufficiali di frati per dirigerà o per u persunale di l'agenzii di u guvernu chjave. A più impurtante, Chavez hà purtatu gradualmente in l'armata per serve cum'è un strumentu istituziunale chjave per u cambiamentu chì stava scattendu in u paese. U disastru massivu purtatu da e piogge torrenziali in u 1999 hà datu l'uppurtunità à Chavez di implementà l'armata in u so novu rolu, cù l'unità di l'armata mobilizate per creà è omu cucine di zuppa è custruisce abitazioni per millaie di rifuggiati in terra di l'esercitu. Allora l'azzione civica militare è l'unità di ingegneria sò state dispiegate à u prugramma di u novu guvernu per stabilisce "insediamenti agroindustriali sostenibili" in diverse parti di u paese. L'ospitali militari sò stati ancu dispunibili per i poveri.
Trasfurmà l'armata: Problemi è Opportunità
L'implicazione di l'armata in un prugramma di cambiamentu radicali ùn hè micca stata, però, cunsiderata positivamente in tutti i quartieri di l'esercitu. In verità, parechji generali anu risentitu di l'ex-colonel populista è, quandu u prucessu s'accelerà, cum'è Chavez si moveva per implementà a riforma agraria è piglià u cuntrollu direttu di l'industria petrolifera, questi elementi cuminciaru à cunspirà cù i pruprietarii di i ghjurnali, l'elite è a classe media. per scacciallu per forza.
Dopu à una seria di scontri viulenti trà l'uppusizione è i Chavistas in i carrughji di Caracas, un colpu di statu messu in ballu da un numeru di generali di altu gradu, cumpresu u capu di e forze armate, u capu di u staffu di e forze armate, è cumandante di l'esercitu, hà riesciutu à toppling Chávez l'11 d'aprile di u 2002. Tuttavia, a maiò parte di l'ufficiali cù i cumandamenti di u campu è a maiò parte di l'ufficiali junior sò stati fideli à Chavez o sò stati neutrali, è quandu migghiara di poveri urbani scendinu in Caracas per dumandà à Chávez. ™, i lealisti anu lanciatu un contra-colpu di colpu, arrestanu i conspiratori, è rinunciu Chavez à u putere.
U tentativu di colpu era una benedizzione in almenu una manera: hà datu à Chavez l'uppurtunità di compie a trasfurmazioni di l'armata. Circa 100 principali generali è ufficiali sò stati cashieri per tradimentu, cù i posti chjave in l'altu cumandamentu andendu à e persone fideli à Chavez è a Rivuluzione Bolivariana. A purga prubabilmente hà privatu i Stati Uniti, chì avianu sustinutu u colpu, di i so sustenituri chjave in l'armata venezuelana.
U prughjettu di Chavez, chì hà avà definitu cum'è un muvimentu versu u "socialismu", si basa nantu à u sustegnu tremendu chì hà trà i poveri urbani è rurali. Tuttavia, l'armata hè l'unica istituzione organizzata affidabile chì pò cuntà per spustà e cose. A stampa hè ostile à ellu. Cusì hè a ghjerarchia di a Chiesa. A burocrazia hè lenta è cridata di corruzzione. I partiti pulitichi sò screditati, cù Chavez stessu chì guida l'attaccu contru à elli è preferendu mantene i so sustenituri urganizati cum'è un muvimentu di massa sciolta.
Data a centralità di l'armata cum'è una istituzione di riforma, Chavez hà creatu un esercitu di ausiliari militari urbani o riservisti per sustene e forze armate regulare. Originariamente cunnisciuta cum'è "Cerchi Bolivariani", sta forza di riserva, chì hè prughjettata à eventualmente un milione, hè diventata strumentale in l'urganizazione è a consegna di prugrammi suciali in i shantytowns. Questi ausiliarii participanu ancu avà, à fiancu à a Guardia Naziunale, à l'espropriazione di terreni privati per u prugramma di riforma agraria accelerata.
Scepticismu in certi quartieri
Cù u so rolu cintrali in a Rivuluzione Bolivariana, parechji osservatori si ponenu a quistione: hè l'armata à questu?
Per Chavez, secondu l'analista puliticu Lander, l'armata hè affidabile perchè ùn hè micca currutti è hè più efficaci di l'altri istituzioni in furnisce risultati. Lander interroga questu. "Ùn pensu micca chì ci sia qualcosa inerente in l'armata chì in qualche modu a rende menu suscettibile à a corruzzione chè altre istituzioni." In quantu à l'efficienza militare, questu hè, dice, una mezza verità: "Iè, u L'armata pò esse efficaci quandu sò disposti per risolve i prublemi immediati cum'è a custruzzione di scole o cliniche custituite da medichi cubani. Ma ùn hè micca una suluzione à longu andà. Avete bisognu di istituziunalizà queste suluzioni, è hè quì chì sta rivoluzione hè debule. Avete una proliferazione di suluzioni ad hoc chì fermanu ad hoc.â €
Eppuru ùn ci hè dubbitu chì trà Chavez è a so generazione d'ufficiali, ci hè un zelo riformatore chì alimentarà a rivoluzione per qualchì tempu. Hè un zelu purtatu da un tremendu sensu di frustrazione, quellu chì Chavez hà spressu à Gott in una entrevista di pochi anni fà: "In parechji anni l'armata venezuelana era eunuchi: ùn avemu micca permessu di parlà; avemu avutu à fighjulà in silenziu mentre avemu vistu u disastru causatu da i guverni currutti è incompetenti. I nostri ufficiali anziani arrubbavanu, e nostre truppe ùn manghjavanu quasi nunda, è duvemu stà sottu una disciplina stretta. Ma chì tipu di disciplina hè questu? Semu fattu complici di u disastru.â
Un mudellu per altri paesi ?
I sentimenti espressi da Chavez in u paràgrafu precedente prubabilmente risonaranu cù parechji ufficiali junior in parechje altre armate di u Terzu Munnu. Chì ci porta à a quistione: Chì sò e lezioni di l'esperienza venezuelana per altre società in u Sud ? Più specificamente, l'esperienza venezuelana hè replicable?
Piuttostu chè di fà paraguni largu, forse puderia esse sàviu di sceglie un militare chì oghje hè sottumessu à una tremenda turbulenza è discontentamentu cum'è l'armata venezuelana à a fine di l'anni ottanta: l'armata filippina. Questa ristività hè in risposta à una crisa simili chì a sucità venezuelana era sottumessa in quellu periodu: una crisa prufonda di l'istituzioni demucratiche liberali corrotte.
L'esperienza venezuelana pò esse replicata in Filippine?
A risposta hè probabilmente un no prudente.
Prima di tuttu, à u cuntrariu di l'armata venezuelana, l'armata filippina ùn hà micca un patrimoniu naziunalistu rivoluzionariu. Ùn hè micca un discendente direttu di i Katipuneros è l'Armata di a Rivuluzione Filippina di u 1896-99. Hè statu furmatu da i Stati Uniti dopu à a "pacificazione" di u paese, inizialmente per agisce una forza ausiliaria per sustene e truppe d'occupazione americane, dopu per mantene l'ordine publicu durante u periodu coloniale, è infine per sustene e forze americane chì cumbattenu i Giapponesi durante u periodu coloniale. Siconda Guerra Munniali. Dapoi a cuncessione di l'indipendenza in u 1946, e Forze Armate Filippine anu mantinutu ligami assai stretti cù l'armata di i Stati Uniti per via di prugrammi d'aiutu è di furmazione. In questu rispettu, a relazione cù i Stati Uniti, l'esperienza di l'armata filippina hè probabilmente più tipica di l'armata venezuelana.
Siconda, l'armata filippina ùn hà micca avutu l'equivalente di un prugramma Andres Bello, induve l'ufficiali sò stati sistematicamente immersi in u sistema educativu civile è sò sempre esposti micca solu à l'ultimi cuncetti tecnichi è amministrativi, ma ancu à idee è movimenti prugressivi. Ma ancu s'ellu esiste un tali sistema, l'egemonia ideologica di l'ecunumia neoliberale in l'università filippine da l'anni novanta à l'oghje avaria prubabilmente annullatu l'effetti pusitivi di l'immersione.
Terzu, in Venezuela, l'ufficiali avianu una relazione ambivalente cù a manca pulitica, da una banda, cummattendu cum'è guerrilli, da l'altra banda, assorbendu e so idee è pruposte di cambiamentu. In Filippine, in cuntrastu, l'armata vede l'Armata di u Populu Novu, cù quale hà luttatu da quasi 30 anni, cum'è u so nemicu à morte, sia istituziunale sia ideologicu. Ùn hè micca surprisante, mentri gruppi cum'è a Riforma di u Movimentu di a Forza Armata (RAM) o Magdalo sò emersi periodicamente, i so prugrammi anu avutu pocu cuntenutu suciale è naziunale, a so agenda hè solu per piglià u putere è mette l'armata in u cumandamentu di a società per purgà. pulitica civile di corruzzione. L'analisi di classi, l'imperialismu, a riforma agraria - sò cuncetti chì a maiò parte di l'ufficiali vedenu cum'è appartenenti à u paradigma di una forza militare rivale.
Infine, s'ellu ci hè un militare chì hè cusì permeatu da e relazioni suciali dominanti di a sucità civile, hè l'armata filippina. Da cima à fondu, l'armata hè intricata in relazioni patroni-clienti cù l'elite lucali è naziunali. L'elite civili cuncurrenti anu cultivatu è manipulatu e so fazioni in l'armata. Ancu i gruppi di riforma militare anu spessu finitu in relazioni malsane di dipendenza cù i pulitici tradiziunali è l'elite ecunomiche. A relazione di u padrinu trà u puliticu tradiziunale Juan Ponce Enrile è u ribellu militare Gringo Honasan, per esempiu, era probabilmente u fattore chjave chì stava in u modu di RAM diventendu una forza veramente autonoma è progressiva.
Ma a storia hè qualcosa s'ellu ùn hè micca aperta. L'armata filippina pò ancu esse capace di rende sorprese. Cusì puderianu e forze armate in certi altri paesi. Dopu tuttu, un observatore di l'armata venezuelana circa à a fine di l'anni ottanta averia prubabilmente scumessa chì cù u so quadru d'ufficiali anziani currutti ligati à l'armata di i Stati Uniti, sta istituzione restava un strumentu fidu di u statu quo in l'anni à vene.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate