Fonte: Democracy Now!
Donald Rumsfeld, cunzidiratu l'architettu capu di a Guerra di l'Iraq, hè mortu à l'età di 88. Cum'è secretariu di difesa per i dui presidenti George W. Bush è Gerald Ford, Rumsfeld hà presidutu, dicenu i so critichi, nantu à tortura sistemica, massacri di civili è illegali. guerri. Fighjemu l'eredità di Rumsfeld cù u coronellu ritiratu Andrew Bacevich, u so figliolu hè statu uccisu in Iraq. Bacevich hè u presidente di u think tank antiguerra Quincy Institute for Responsible Statecraft. Ellu dice chì a Guerra di l'Iraq deve esse l'articulu più impurtante incisu nantu à a lapida di Rumsfeld. "Era un disastru", dice Bacevich. "Era un secretariu di difesa catastròficamente cattivu è fallutu chì hà malinterpretatu radicalmente a risposta necessaria à l'9 di settembre, è dunque hà causatu danni quasi incommensurable à u nostru paese, à l'Iraq, à u Golfu Persicu, più largamente".
AMY GOODMAN: Donald Rumsfeld, architettu capu di a Guerra di l'Iraq, hè mortu u marcuri à l'età di 88. Rumsfeld hà servitu sottu quattru presidenti è era secretariu di difesa sottu i dui presidenti George W. Bush è Gerald Ford. I so critichi dicenu chì hà presidutu a tortura sistemica, i massacri di civili è guerri illegali.
Cum'è secretariu di a difesa, Rumsfeld hà prestu à cunsiglià u presidente Bush per indirizzà l'Iraq dopu l'attacchi terroristi di l'9 di settembre, ancu s'ellu al-Qaeda era stata protetta da i Talibani in Afganistan è u capu irachenu Saddam Hussein ùn avia nunda à fà cù l'attaccu.
Questu hè Rumsfeld chì parlava in una cunferenza di stampa in u 2002 nantu à se l'Iraq hà datu armi di distruzzione di massa à i terroristi.
DEFENSE SECRETARIARIO DONALD RUMSFELD: U missaghju hè chì ci sò cunnisciuti cunnisciuti. Ci sò cose chì sapemu chì sapemu. Ci sò scunnisciuti cunnisciuti. Vale à dì, ci sò cose chì avà sapemu chì ùn sapemu micca. Ma ci sò ancu scunnisciuti scunnisciuti. Ci sò cose chì ùn sapemu chì ùn sapemu micca. Allora, quandu facemu u megliu chì pudemu è tiramu tutte queste informazioni inseme, è poi dicemu: "Bè, hè in fondu ciò chì vedemu cum'è a situazione", chì hè veramente solu i cunnisciuti cunnisciuti è l'ignoti cunnisciuti.
AMY GOODMAN: Hè statu Donald Rumsfeld in 2002. Mentre a Guerra in Iraq si trascinava, hà affruntatu intensi interrogativi da e truppe. In u 2004, un suldatu dumandò à Rumsfeld perchè l'armatura di u veiculu era sempre in corta pruvista trè anni in. Questa era a so risposta.
DEFENSE SECRETARIARIO DONALD RUMSFELD: Comu sapete, andate in guerra cù l'armata chì avete, micca l'armata chì pudete vulete o vulete avè.
AMY GOODMAN: Parechji critichi, cumpresi gruppi di diritti umani è un cumitatu bipartisan di u Senatu, anu dichjaratu chì Rumsfeld duveria affruntà accuse criminali per decisioni chì anu purtatu à l'abusu di i detenuti in a prigiò di Abu Ghraib, vicinu à Bagdad, è in u campu di detenzione di Guantánamo Bay.
Jameel Jaffer, direttore di u Knight First Amendment Institute in Columbia University è ex ACLU U subdirector, hà tweetatu, cita, "Rumsfeld hà datu l'ordine chì hà risultatu in l'abusu è a tortura di centinaie di prigiuneri in custodia di i Stati Uniti in Afganistan, Iraq è Guantanamo Bay. Questu deve esse in cima di ogni obituariu. ... Più di centu prigiuneri sò morti in u cursu di l'interrogatori. L'investigazioni eranu in u megliu casu. Ma l'armata stessu hà cunclusu chì alcuni di i prigiuneri eranu torturati à morte ".
Per di più, simu uniti da Andrew Bacevich, presidente è cofundatore di l'Istitutu Quincy per Statecraft Responsible. Hè un culunellu ritiratu è veteranu di a Guerra di Vietnam. Bacevich hè prufessore emeritu di relazioni internaziunali è storia à l'Università di Boston è autore di parechji libri. U so libru più recente, ghjustu fora, hè intitulatu Dopu à l'Apocalisse: u rolu di l'America in un mondu trasfurmatu. In maghju, hà scrittu a Pezzu di U Boston Globe hà intitulatu "U mo figliolu hè statu uccisu in Iraq 14 anni fà - quale hè rispunsevule?"
Vi salutemu di novu Dimucrazzìa Ara!, Prufissuri Bacevich. Perchè ùn principiate micca parlendu di l'eredità di Donald Rumsfeld ?
ANDREW BACEVICH: Ebbè, i ghjurnali si riferiscenu à ellu cum'è u secretariu di difesa più influente da Robert McNamara in l'anni 1960. Pensu chì hè adattatu, precisu. Era cum'è McNamara in un sensu specificu, pensu, chì hà purtatu à l'uffiziu - Rumsfeld hà purtatu à l'uffiziu certe cunvinzioni nantu à cumu u Pentagonu avia bisognu di cambià. È da u primu ghjornu, hà cuminciatu à implementà quella visione.
Ciò chì Rumsfeld ùn hà micca anticipatu era l'9 di settembre è e so conseguenze, in particulare a Guerra di l'Iraq. È avete ragione, pensu, di discrivelu cum'è l'architettu principale di quella guerra. Hà pruvatu à cummattiri, in cunfurmità cù a so visione di riforma - vale à dì, l'aspettativa chì a tecnulugia americana superiore avaristi una vittoria rapida è decisiva. Hà sbagliatu. Hè sbagliatu per via di a so malinterpretazione di a guerra è di a so incapacità di apprezzà l'elementi storichi, culturali, sociologici è religiosi di a guerra. È dunque, ciò chì duvia esse una vittoria rapida è decisiva hè finita per esse un disastru longu è bruttu. È hè per quessa chì l'Iraq deve esse, sapete, l'articulu più impurtante incisu nantu à a so lapide. Era un disastru.
NERMEEN SHAIKH: Andrew Bacevich, cum'è l'avete dettu, era cunsideratu u secretariu di difesa più putente da McNamara, ma ancu una volta hè diventatu chjaru chì a Guerra di l'Iraq hè stata fatta sottu falsi pretesti - in altre parolle, ùn ci era micca armi di distruzzione di massa - à u cuntrariu di McNamara. , chì hà publicatu una scusa in u documentale nebbia di guerra, Donald Rumsfeld, à u cuntrariu, era u menu scusa è affirmò u fattu chì i Stati Uniti duveria andà in Iraq è chì ogni retirazzione prematura seria un sbagliu.
ANDREW BACEVICH: Ebbè, sapete, ùn possu finta di sguardu in a so ànima. Era chjaramente un omu stubborn, un omu fieru, è, pensu, sapete, ùn vulia micca affruntà i so propri fallimenti, chì sò diventati manifesti. Quandu ghjunghjemu à u 2006, a fine di u 2006, quandu u presidente George W. Bush hà decisu di licenziallu, u so fallimentu era diventatu evidenti à quasi tutti, fora di Rumsfeld o forse u so amicu Vice President Cheney.
Sapete, assai figuri storichi, cù u passaghju di u tempu, trovanu a so reputazione rivista - forse migliurata, forse sottumessa à una critica più grande. Ùn m'aspettu micca chì ci sarà una revisione di a reputazione di Donald Rumsfeld in u futuru. Era un secretariu di difesa catastroficamente cattivu è fallutu chì hà malinterpretatu radicalmente a risposta necessaria à l'9 di settembre, è per quessa, hà causatu danni quasi incommensurable à u nostru paese, à l'Iraq, à u Golfu Persicu, più largamente. È ùn pensu micca chì ci sia manera di disfrazà questu.
AMY GOODMAN: Vuliu andà à quellu primu clip chì avemu ghjucatu, chì hè, "Andate in guerra cù l'armata chì avete". Se pudete cummentà nantu à questu, è ancu u fattu chì, cum'è tanti in i Stati Uniti è in Iraq, avete persu una persona amata in Iraq, è ciò chì significa, chì rolu hà ghjucatu Donald Rumsfeld in questu, ma micca solu Rumsfeld - s'ellu si pudia parlà, cù questu focu annantu à Rumsfeld, di a rispunsabilità di l'omu chì hà travagliatu, u presidente George W. Bush ?
ANDREW BACEVICH: Ebbè, tendenu à vulè resiste à i ghjudizii nantu à a rispunsabilità, chì pensu chì pò esse troppu simplice, è dunque lascià l'altri fora di u ganciu. Allora, se qualchissia m'hà dumandatu direttamente, mi sentu chì - pensu chì Donald Rumsfeld hè statu rispunsevule per a morte di u mo figliolu, diceraghju di nò. Pensu chì George W. Bush hè rispunsevule ? No, almenu micca specificamente.
Induve hè a rispunsabilità ? Ebbè, sò ghjuntu à crede chì ci hè una rispunsabilità cullettiva, chì noi u populu - micca noi u populu, ognunu di noi, ma noi u populu - sò implicati in a Guerra di l'Iraq. Sapete, noi a ghjente hà abbracciatu una cuncepimentu di u rolu di l'America in u mondu chì era veramente un sustegnu à l'egemonia glubale militarizzata, è chì in risposta à l'9 di settembre, avemu cuncordatu cullettivamente cù a risposta tragicamente sbagliata di l'amministrazione di George W. Bush chì hà dettu chì duvemu imbarcate in una guerra globale contru u terrurismu. Hè statu un sbagliu strategicu, era un sbagliu murale, ma hè quellu chì a maiuranza di u populu americanu, scunfittatu da l'avvenimenti di l'11 di settembre, hà firmatu.
Dunque, ùn pensu micca chì ci hè veramente una risposta faciule quandu guardemu qualcosa cum'è a Guerra di l'Iraq è vulemu dite un individuu particulari per rispunsabilità o culpabilità. Pensu chì a rispunsabilità per questi sbagli, sbaglii enormi, tende à esse abbastanza largamente spartutu. È avemu bisognu di vultà sempre à a realizazione chì simu una demucrazia. E queste persone in Washington chì facenu e decisioni per noi, ancu quandu sò decisioni radicalmente malconsigliate, in una certa misura, facenu cusì cù a nostra cuncurrenza cullettiva. E vogliu dì chì in particulare in quantu à l'amministrazione Bush in Iraq, quandu avete capitu chì in u 2004 avemu rielettu George W. Bush per un secondu mandatu, è, fendu questu, sicuru, accunsentutu chì Donald Rumsfeld cuntinueghja per un un paru di più anni cum'è secretariu di difesa. Dunque, pensu chì hè impurtante per evità i ghjudizii simplici di indicà un individuu particulari per dì: "A culpa hè quì". Hè troppu faciule.
NERMEEN SHAIKH: Ebbè, Andrew Bacevich, vogliu dì, avete appena dettu chì - è questu hè un puntu cruciale - chì Bush hè statu rielettu malgradu tutti i fallimenti manifesti di a so amministrazione. Unu di i più stupenti, sicuru, hè stata l'invasione di l'Iraq, chì, cum'è dite, solu Rumsfeld ùn deve esse ritenutu rispunsabilità, ma hè una rispunsabilità assai più grande, soprattuttu postu chì, sicuru, hè statu numinatu da una amministrazione chì hè statu rielettu. È avà, per vultà à e guerre attuali è l'eredità di quella decisione iniziale, Biden hè diventatu u sestu presidente consecutivu in i Stati Uniti per bombardà l'Iraq. Allora, puderebbe parlà di questu è di l'eredità durabile di a pusizione di Rumsfeld cum'è secretariu di difesa è ancu di e continuità chì vede in a pulitica di Biden in u Mediu Oriente?
ANDREW BACEVICH: Ebbè, pensu chì avete ragione à ricurdà chì ellu hè - chì Biden hè u sestu presidente consecutivu à aduprà a viulenza contr'à l'Iraq - in altre parolle, andendu finu à George Herbert Walker Bush, sei presidenti, sia Republicani sia Democratici. Ùn hè micca cum'è chì una parte o l'altru pussede e guerri per sempre, cum'è avemu sceltu di chjamà. Pensu chì ciò chì vedemu in questu - sapete, militarmente, u più recente attaccu aereu urdinatu da u presidente Biden hè un avvenimentu triviale, ma ci ricorda chì e guerre per sempre cuntinueghjanu.
A decisione di Biden, chì sustene pienamente, di ritirà e forze militari di i Stati Uniti da l'Afghanistan, a nostra guerra più longa di sempre, hà purtatu à certi osservatori à dì: "Bè, supponu chì e guerre per sempre venenu à a fine. Facemu u sipariu ". Ùn hè micca u casu. L'inclinazioni militari di sta amministrazione ùn sò micca terribilmente sfarente da e cinque amministrazioni precedenti chì anu bombardatu l'Iraq. Questa amministrazione ùn mostra alcuna inclinazione à alluntanassi da l'idea chì i Stati Uniti devenu esse militarmente preeminenti in u mondu. Questa amministrazione ùn mostra micca segni di retrocede da l'inclinazione à usà a forza, chì hè veramente unu di i temi cintrali di a pulitica di i Stati Uniti da a fine di a Guerra Fredda. Duranti a Guerra Fredda, ci era una certa riluttanza à aduprà a forza per via di e preoccupazioni chì avemu da principià a Guerra Munniali III. Dapoi a fine di a Guerra Fridda, cuminciendu cù George Herbert Walker Bush, ci hè stata questa tendenza promiscua à utilizà a forza.
E pensu chì quandu esaminemu u record di guerri americani annantu à u passatu - chì? Trenta? - più di 30 anni, hè difficiule di vede chì u paese hà benefiziu in modu seriu. Hè relativamente faciule di cullà i costi chì avemu pagatu, è, sicuru, i costi inflitti à l'altri, cum'è u populu di l'Iraq è u populu di l'Afghanistan.
Devu dì chì, da u mo puntu di vista, ci hè un bisognu tamantu di riflessione seria. I Democratici volenu vede noi creà una sorta di cumissioni per investigà l'avvenimenti di u 6 di ghjennaghju, l'assaltu à u Capitoliu. Sustegnu pienamente questu. Ma pensu chì ci hè un bisognu assai più grande di valutà l'urighjini è a cunduzione di e nostre guerre post-9/11, chì, cum'è dicu, anu fattu danni cusì enormi. Sfortunatamente - è questu hè una di e cose chì parlu un pocu in u mo libru - sfurtunatamenti, pensu chì l'inclinazione à passà è à scurdà hè assai in evidenza in a nostra pulitica oghje.
NERMEEN SHAIKH: Andrew, parlemu - ci hè una quistione in duie parti chì mi piacerebbe dumandà à ciò chì chjamate a tendenza promiscua da parte di i Stati Uniti à aduprà a forza. I critichi demucratici in u Cungressu anu avvistatu chì questi recenti attacchi ripetuti di ritorsione contr'à i proxy iraniani in u Mediu Oriente duveranu esse sottumessi à a Legge di i puteri di guerra. Allora, a vostra risposta à questu? Pudete spiegà ciò chì hè l'Attu di i puteri di guerra è quale seria l'impattu di questu?
È dopu, secondu, prima di sta settimana, a Casa hà vutatu massivamente in favore di l'abrogazione di duie autorizazioni separate di forza militare: a Guerra di u Golfu di u 1991. AUMF è un pocu cunnisciutu 1957 AUMF passatu durante a Guerra Fredda. Ma l'Autorizazione più larga per l'usu di a Forza Militare, quella chì hè stata invocata più freti, hè quella passata dopu à l'9 di settembre. Chì prospettiva vede per quellu chì sia abrogatu? È ciò chì significaria ?
ANDREW BACEVICH: Per quantu possu dì, praticamenti nisuna prospettiva, chì diceraghju hè una altra manifestazione di - francamente, a codardia morale di u Cungressu, a mancanza di vuluntà di u Cungressu, cum'è un corpu, à piglià a rispunsabilità, à campà à a so. duveri custituziunali, u duvere di dichjarà guerra. Avemu cadutu in l'abitudine - veramente datatu probabilmente da u tempu di a Guerra di Corea, avemu l'abitudine di rinvià à u presidente cum'è cumandante in capu per decide assai quandu è induve a nazione hà da cumbatte. È u fattu chì sta autorizazione di manta, passata in l'immediatu dopu à 9/11, cuntinueghja in vigore oghje è hè aduprata da una successione di presidenti per attaccà à quellu chì volenu attaccà, pensu, hè un bon esempiu di cumu u Cungressu hà. ci hà fiascatu, hà fallutu a nazione.
Avete dumandatu nantu à l'attu di i puteri di guerra. Dunque, questu hè un pezzu di legislazione passata ghjustu à a fine di a Guerra di Vietnam, quandu ci era un interessu seriu in u Cungressu per pruvà à ricunquistà un rolu in decide quandu è induve a forza serà usata. Ma hè stata una lettera morta. Nisun presidente - nè presidente - hè statu dispostu à ricunnosce chì l'Attu di i Puteri di Guerra hè una fonte legittima di restrizzione à l'autorità presidenziale. Allora hè un bellu pezzu di carta, ma hè quellu chì hè ignoratu. È u fattu di a materia hè chì i presidenti sò venuti à aspittà chì ponu fà ciò chì volenu quandu si tratta di scaccià bombe o attaccà a ghjente. U presidente Biden hà avà dimustratu chì ellu ancu cumprà in quella pretendenza. Hè un grande prublema.
AMY GOODMAN: Pudete parlà di a mira constante di l'Iran cum'è una ghjustificazione per tuttu ciò chì hè accadutu - avete ricevutu una lettera, avete scrittu in U Boston Globe, da una firma legale per unisce à un vestitu di class-action nantu à a perdita di u vostru figliolu perchè l'Iran era rispunsevuli di a Guerra di l'Iraq - andendu ghjustu à questu ultimu attaccu à Siria è Iraq da l'amministrazione Biden - a seconda volta chì hà fattu questu - citendu E milizie sustinute da l'Iran, à u stessu tempu chì i Stati Uniti sò presumibilmente tentativu di riunisce à u pattu nucleare di i Stati Uniti chì Trump hà tiratu fora?
ANDREW BACEVICH: Ebbè, a demonizazione di l'Iran hè avà una sorta di realità ben stabilita di a nostra pulitica cuntempuranea. Pensu chì hè un - hè un sbagliu. Sapete, avemu una narrativa chì descrive e relazioni US-Iran chì data di a crisa di l'ostaggi di a fine di l'anni 1970. A nostra narrazione ùn include nunda di ciò chì hè accadutu prima. A nostra narrativa ùn include micca u rovescimentu di u presidente iranianu Mosaddegh da a CIA in u principiu di l'anni 1950. È cusì, in l'ultimi 40 anni o più, avemu decisu chì l'Iran deve esse classificatu cum'è una putenza maligna, è pensu chì quella inclinazione rende assai difficiule per noi di ghjunghje à una cunniscenza ragiunata di cumu avemu avutu cusì profondamente. enmeshed in u Golfu Persicu è cumu hè chì finiscinu basu in a sacchetta di i Saudis, chì ùn sparte micca i nostri valori, chì ùn sparte micca i nostri interessi, è piglià a so parte in a so cumpetizione cù a Republica Islamica d'Iran.
Ùn vogliu micca sonà cum'è un apologista iranianu. U so hè un guvernu oppressivu chì nega e libertà basi. Pensu chì saria ragiunate per noi almenu ricunnosce chì l'Iran hà i so interessi di sicurità.
Sapete, pensate à 9/11 è e so conseguenze. George W. Bush dichjara una "guerra globale à u terrurismu". Ellu distingue ciò chì chjama "l'asse di u male" - Iraq, Iran, Corea di u Nordu - cum'è i principali obiettivi. Andemu in guerra, è andemu in guerra contr'à l'assi di u male. George W. Bush annuncia a duttrina Bush, chì ci cuncede u dirittu, a prerogativa, di fà una guerra preventiva. In altre parolle, pudemu andà - riclamemu a prerogativa di fà a guerra contru à quellu chì vulemu. George W. Bush poi implementa sta pretendenza invadendu l'Iraq in u 2003.
Ebbè, chì diavule seria a risposta di i dirigenti iraniani à quella serie di circustanze? Pensu, abbastanza logicu, dicenu: "Aspetta un secondu. Semu i prossimi nantu à a lista di i successi. Se l'Americani riescenu à ottene i so obiettivi in Iraq, allora l'Americani anu da vultà dopu à noi. È dunque, a risposta iraniana, pensu, era abbastanza logica. Vale à dì, l'Iran hà fattu tuttu ciò chì pudia per aiutà a resistenza irachena à l'occupazione di i Stati Uniti, chì hè accadutu, sicuru, in u risultatu di l'iniziu di una guerra illegale. Ùn sò micca difendendu u guvernu iranianu, ma pensu chì u so cumpurtamentu era abbastanza raziunale, si pò ancu dì ghjustificatu.
È finu à noi, cum'è nazione, finu à chì i nostri dirigenti pulitichi sò disposti à piglià sta perspettiva, pensu chì serà assai difficiule per noi di vene à un approcciu più ragiunatu è equilibratu à a pulitica di i Stati Uniti in quella parte di u mondu. È francamente, qualcosa di a listessa logica s'applica à a manera chì a ghjente in Washington oghje parla di i sfidi posti da a Republica Populare Chine. Pensu chì un primu principiu di strategia deve esse di pruvà à fighjà a situazione da a perspettiva di l'altra parte. Solu allora hè pussibule di evità u tipu d'errori chì ci anu afflittu in u nostru usu di u putere militare da l'9 di settembre.
NERMEEN SHAIKH: Ebbè, Andrew, mi piacerebbe dumandà nantu à l'Afghanistan, i Stati Uniti, l'amministrazione Biden chì hà pigliatu a decisione di portà a fine di a guerra più longa in a storia di i Stati Uniti, e truppe americane - a maiò parte di e truppe americane prubabilmente si ritiraranu in pochi ghjorni. Avà, parechje persone - ci era a valutazione di l'intelligenza chì hè stata appena revelata prima di sta settimana chì l'Afghanistan puderia cascà à i Talibani; l'attuale regime, l'attuale amministrazione di Ashraf Ghani, puderia cascà in sei mesi da a retirazzione di i Stati Uniti; altri avvistendu di una pussibile guerra civile cù u ritirata di i Stati Uniti. Avà, avete dettu, ancu cum'è un fermu difensore di u ritiru americanu da l'Afghanistan, chì u ritirata di i Stati Uniti ùn assolve micca i Stati Uniti da a responsabilità per ciò chì vene dopu. Chì vede cum'è quella rispunsabilità? E chì anticipate chì succede in Afganistan?
ANDREW BACEVICH: Sapete, vi dicu, l'avvenimenti parenu muvimenti cusì prestu quì, hè difficiule di mantene cun elli. Avemu avutu quella intervista da u generale Scott Miller, u generale di i Stati Uniti chì cumandava u restu di e forze americane in Afganistan, chì era sorprendentemente sincera è, pensu, pessimista. Dunque, e cose puderianu sguassate quì più rapidamente di ciò chì pensu chì quasi qualcunu capisce. Videremu. Nunda hè garantitu.
Ma chì hè a nostra rispunsabilità ? Hè morale. Hè umanitariu. Prima di tuttu, avemu una rispunsabilità à l'Afghans chì sustenevanu u sforzu di i Stati Uniti in l'ultimi dui decennii. S'elli volenu lascià, avemu bisognu di rende pussibule per elli à lascià. Questu significa accelerà l'appruvazioni di visa speciale per quelli individui è e so famiglie per lascià u paese è vene in i Stati Uniti, se volenu fà. U mo sensu generale hè chì ci hè un ricunniscenza di l'imperativu murale di fà quessa, ma micca un diaculu di assai urgenza. Hè ancu pussibule, cum'è cù ciò chì hè accadutu dopu à l'invasione di l'Afghanistan da i Sovietici in u 1979, chì puderia esse un prublema maiò di rifuggiati chì deriva da ogni ritornu di i Talibani à u putere. Avemu bisognu di pussede quellu. Avemu bisognu di agisce avà per pruvà à preparà per furnisce assistenza à i rifuggiati chì lascianu l'Afghanistan è vanu in i paesi vicini.
Ma pensu chì ci sò ancu - oltre a quistione morale, ci hè un prublema strategicu. È u tema strategicu si centra in, A, a realizazione chì i nostri sforzi militari, cù i nostri partenarii di coalition, i nostri sforzi per creà un guvernu legittimu in Kabul, sustinutu da e forze di sicurezza efficace, quellu sforzu hà definitivamente fallutu. È cusì ? Ebbè, u "cosa chì" hè chì ci saranu altre nazioni in a regione chì anu un interessu cumunu à impedisce à l'Afghanistan di falà in u caosu assolutu. Avete riferitu i rapporti di e milizie afgane chì si preparanu per ciò chì, in effetti, serà una guerra civile. Avemu bisognu di impegnà cù i paesi vicini chì anu - chì sparte u nostru interessu à impedisce stu caosu. Nisuna garanzia chì pudemu prevene questu. In ultimamente, l'Afghani anu da decide u destinu di l'Afghanistan. Ma i vicini ponu avè qualchì influenza nantu à u cursu di l'avvenimenti. Questu hè u tempu per a diplomazia creativa è intensiva da a nostra parte.
AMY GOODMAN: Cume avemu finitu, prufessore Bacevich, perchè avete intitulatu u vostru libru Dopu à l'Apocalisse?
ANDREW BACEVICH: Ebbè, l'aghju scrittu - l'aghju scrittu l'annu passatu. È l'aghju scrittu l'annu passatu quandu a parolla "apocalisse" o "apocalittica" era diventata abbastanza cumuna in i rapporti di i media. Chì era tuttu questu? Ebbè, si trattava di - aghju nutatu chì in a vostra guida, Amy, avete riferitu à a "crisa climatica". È aghju realizatu chì mi riferite sempre à cose cum'è "cambiamentu climaticu". Innò, avete ragione. Semu in mezu à una crisa climatica - a crisa climatica, cumminata cù a crisa di coronavirus, cumminata cù una crisa ecunomica, cumminata cù a crisa di a presidenza Trump incompetente è disonesta, cumminata cù a crisa di guerri chì ùn sapemu micca cumu si chjude. Allora circava di scrive un libru chì andava à riflette nantu à cumu sta racolta, racolta senza precedente, di crisi chì affruntà a nazione ci duveria purtà à ripensà u rolu chì simu in u mondu. È cusì, questu hè - hè un libru cortu, ma hè in fondu di ciò chì u libru hè.
AMY GOODMAN: Andrew Bacevich, vogliu ringrazià per esse cun noi, presidente è cofundatore di u think tank antiguerra Quincy Institute for Responsible Statecraft, culonellu in pensione, veteranu di a Guerra di Vietnam, prufessore emeritu di relazioni internaziunali è storia à l'Università di Boston. U so novu libru, Dopu à l'Apocalisse: u rolu di l'America in un mondu trasfurmatu.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate