István Mészáros, A Crisa Strutturale di u Capitale. Monthly Review Press 2010.
I media mainstream sò pieni di anticipazione entusiasta di a ricuperazione di u crescita ecunomica. Ci hè pocu capitu chì ancu sta "normalità" assai attesa hè dannusu sia per a maiò parte di l'umanità è per l'ambiente. Tuttavia, a crisa attuale hà revelatu a fraudulenza di u sistema ecunomicu à milioni di persone in u mondu. Se questu porta à mobilizazioni di massa anticapitaliste in ogni locu in u mondu resta à vede. Sicondu István Mészáros, u capitalismu hà ghjuntu à un puntu induve solu una trasfurmazioni radicali di e nostre società pò salvà da un eventuale colapsu suciale è disastru ambientale.
I media sò buzzannu cù e dumande di misure di austerità cum'è se a crisa era stata causata da salariati è pensionati ordinali. Mészáros scrive in u so novu libru cumu i guverni anu dichjaratu ch'elli ùn sò micca rispunsevuli di a crisa perchè hè globale. Allora ùn ponu esse ritenuti rispunsevuli di l'immensa soffrenza ch'elli imponenu à e persone. Ma per lascià l'ecunumia sdrughje senza cuntrollu - o in una manera chì serve a natura distruttiva di u capitale - crea seri periculi per e persone in ogni locu in u mondu. Una sucità sana ùn pò esse custruitu nantu à un sistema ecunomicu fraudulente.
Mészáros scrive: "In ogni casu, hè abbastanza impussibile di cuncepisce una suluzione viable à a nostra crisa glubale senza assumisce a piena rispunsabilità per i sviluppi in corso, soprattuttu in un sistema interconnessu globalmente è necessariamente interagisce. Ma di sicuru e personificazioni di u capitale, seguendu l'imperative di u so. A logica perversa di u sistema, ùn pudia fà chì in l'interessu di a sucità in generale. Solu l'alternativa hegemonica di u travagliu cum'è un modu di ripruduzzione societale pianificatu in modu cumpletu è, cusì, storicamente sustinibili, hè capaci di risponde à quella necessità urgente in e cundizioni di u nostru. aggravante a crisa sistemica ". (pp. 193-194)
I cummentarii ecunomichi mainstream ùn sò micca stati capaci di spiegà u fondu di sta crisa. Ùn anu micca spiegatu i mutivi di u flussu enormi di soldi in u settore finanziariu. Hanu fiascatu à vede u significatu di un cambiamentu in a manera di u travagliu di u sistema. L'accumulazione di u capitale hà scontru in un prublemu prufondu in u campu di l'ecunumia produtiva, chì porta cusì à e manipulazioni vertiginose di u settore finanziariu.
A cunclusione di Mészáros hè drammatica: "Avemu righjuntu i limiti storici di a capacità di u capitale di cuntrullà a società". (p. 171) Avè ghjuntu à questu puntu di a so crisa, u capitale spinge per taglià i salarii è riduzzione di a forza di travagliu, un sforzu senza speranza chì hà bisognu di sta forza micca solu per pruduce e cose, ma ancu cunsumà in una manera abbastanza massiccia per aiutà. per pruduce prufitti per i capitalisti.
U fallimentu di capisce stu sfondate si manifesta cù un dibattitu chì piuttostu nasconde a realità di a crisa chè offre via d'avè. Si parla di "stringhje a cintura", "accettà i cambiamenti necessarii", "creà impieghi veri", "injecting new investment funds" è "aumentà a produtividade è a cumpetitività". Queste platitudes ocultanu a breccia chì s'hè aperta in questu tempu di crisa. Quandu u sistema hà revelatu a so putrefazione, l'opposizione radicali à questu hè diventata pussibule. Tuttavia, Mészáros avvirtenu chì sta apertura ùn ci sarà micca per sempre: "... e misure aduttate per cumpielu, da i primi passi, anu a so propria logica è l'impattu cumulativu nantu à l'intervenzioni successive". (p. 113)
Allora ciò chì hè dumandatu hè una mubilizazione radicali di grandi masse di persone. Hè cusì chì Mészáros mette: "... a pulitica radicale deve trasfirià à l'altitudine di a crisa e so aspirazioni - in forma di efficace putenzi di decisione à tutti i livelli è in tutti i zoni, cumpresa l'ecunumia - à u corpu suciale stessu da quale e dumandesi materiali è pulitichi sussegwente emananu. Questu hè l'unicu modu in quale a pulitica radicale puderia sustene a so propria linea di strategia ". (p. 115)
Un fallimentu pò purtà un prezzu pesante. Mészáros scrive di nunda menu chè a pussibilità di l'annihilazione di l'umanità se in i prossimi decennii ùn avemu micca successu à sradicà u capitale da u nostru sistema ecunomicu. A decisione ecunomica deve esse trasferita à i pruduttori assuciati. A ghjente hà da piglià a decisione chì li permetterà di cuntrullà e so cundizioni di esistenza.
E persone chì pruvate d'autourganizà in un ordine suciale più uguale anu cum'è avversariu un sistema aggressivu chì hè intrutu in una crisa strutturale postu chì l'espansione di u capitale hà margini periculosamente stretti. Questa lotta di classi intensificante serà una sveglia à l'attuale timida dirigenza di u travagliu. Cum'è Mészáros scrive: "Una volta chì a strada per una espansione di capitale indisturbata è sustenibile hè ristretta è, infine, bluccata da a crisa strutturale in profondità di u sistema, a forza motivante principale per l'auto-accomodazione dispostu di u travagliu hè obligata à esse debilitatu mentre i fatti cumincianu à affundà. in". (p. 137)
Questu, sicuru, hè fora di l'intelligenza di a maiò parte di i cummentarii media-friendly. L'aria hè piena di ipotesi cunfidenti di una ricuperazione chì vene. A crescita ecunomica hè prevista per ripiglià prestu. Ùn importa micca chì u tipu di capitale di crescita hè capace in u so novu modu di crisa ùn hè micca favurevule à una ecunumia sustenibile. Piuttostu, assistemu - in e parolle di Mészáros - "a cunversione irrazionale di sempre più grande putenzialità produttiva in realità distruttiva ". (p.142) Eppuru, ogni pruduzzione, ogni crescita, quantunque guasi, hè trattatu cum'è un signu accoltu di a salute ultima di u sistema.
Vivemu veramente in tempi periculosi. L'attuale debulezza di l'uppusizione radicali in i paesi capitalisti di punta ùn stende solu i periculi avanti. Eppuru, ci hè speranza. Induve l'impurtanza di u capitale nantu à a natura umana hè issa sfida hè in America Latina. Mészáros scrive: "In vista di l'inerzia massiva generata da l'interessi investiti di u capitale in i paesi capitalisti privilegiati è di a complicità consensuale di u travagliu riformista in u so sviluppu self-serving, hè assai più prubabile di fà in l'America Latina chì in i Stati Uniti o in i Stati Uniti. L'Europa uccidintali, cù implicazioni di vasta portata per u restu di u mondu ". (pp. 131-132)
Vede a mo rivista di u libru di István Mészáros A sfida è u pesu di u tempu storicu: u Socialismu in u XXI seculu.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate